Continuând călătoria, ajungeți la cetatea Soroca, minunată, de asemenea, pentru că este rezultatul unei restaurări care a permis parcurgerea pe jos în mod complet circular și pe mai multe nivele, oferind impresia întoarcerii în Evul Mediu. Îmi pare rău că nu am vizitat cetatea în compania domnului Nicolae Bulat, memoria cetății și dierctorul său, care, se zvonește, petrece ore în șir povestind despre viața și minunile acestui loc. Să o faceți voi, dacă veți trece pe acolo, și să-mi povestiți și mie.
Cetatea Soroca datează din 1499 și a fost renovată în ultimii ani datorită fondurilor europene. Poziția sa este strategică: este situată în fața râului Nistru, într-un punct în care marchează granița cu Ucraina. Pe malul opus al râului, puteți vedea micul oraș Țekinovka, legat de Moldova printr-o barcă frumoasă pe care o putem vedea și din cetate. În interiorul zidurilor cetății Soroca găsiți și reconstrucții ale modului în care se arăta pe vremuri garnizoana militară și, de asemenea, lucruri curioase cum ar fi panouri cu orificii speciale în care vă puneți capul și faceți poze ca un războinic medieval (un pic ca în Cittadella).
Turul cetății, în care, în ziua vizitei, am prins și o nuntă (și știți cum nunțile împodobesc fotografia unui reporter de călătorie) este ca felul întâi în comparație cu ceea ce ne așteaptă mai târziu: Dealul Țiganilor. În Italia imaginea pe care o avem de obicei este cea a țiganilor, fără o locuință fixă, a caravanelor de oameni. Aici, cu toate acestea, ne confruntăm cu o comunitate sedentară, care a sosit cu sute de ani în urmă din India, pe care moldovenii i-au apreciat încă din secolul al XV-lea, când un rol important l-a jucat îndemânarea și priceperea țiganilor în confecționarea armelor, confecționate pentru voinicii moldoveni pentru bătăliile împotriva dușmanilor. Țiganii sunt comercianți calificați și în special cu rușii au făcut întotdeauna o afacere bună. Odată cu trecerea timpului, au creat un mic oraș în Soroca, unde au construit case opulente și spectaculoase, cu cupole de aur, capitolii, cu forme extravagante. Una pare chiar a fi Casa Albă din Washington.
Pare, însă, curios, faptul că aceste vile sunt situate pe drumuri înguste și (majoritatea) neasfaltate, ceea ce creează un anumit contrast. Există, de asemenea, clădiri de stil pur sovietic, construite de ruși ca locuințe publice pe vremea URSS. Dar strada principală ajunge acolo unde vă așteptați cel mai puțin: la cimitir. Mormintele țiganilor sunt generoase și uimitoare: pe pietre funerare sunt portrete ale morților, uneori în toată înălţimea. Mormintele cele mai apropiate de intrare sunt cele mai scumpe și sunt un simbol al puterii. Am perceput, de asemenea, prezența unei înmormântări, scoasă în evidenţă de muzica instrumentală în stil ţigănesc: atmosferă care poate fi descrisă mai bine prin imagini decât prin cuvinte.
Pentru a nu vă plictisi, am redus povestea oraşului Soroca la o sinteză extremă. Varietatea lucrurilor care pot fi văyute este mare și sper că acest lucru stimulează curiozitatea italienilor pentru a cunoaşte Moldova, care nu a fost niciodată valorificată pe meritate pentru frumusețea ei, pentru ospitalitate și pentru simplitatea ei plăcută.
(aduc mulţumiri pentru articol lui Ivan Marchisio şi Cristinei Rus)
Leave a Reply