Dacă cineva ar privi pe Google harta Moldovei, căutând Bender, sau Tighina, fără a cunoaște despre ce e vorba, nici prin cap nu îi va trece că acesta este un oraș de graniță. Și chiar este, din cauza unei probleme politice a Transnistriei, regiune autoproclamată independentă în 1990, și până acum, de fapt, un stat de sine stătător. Deși Transnistria înseamnă “de cealaltă parte a râului Nistru”, Bender este o excepție, fiind unicul oraș de pe malul drept al Nistrului. Așa, cel puțin, pare, că republica sovietică socialistă încă mai există. Așadar, recapitulăm: nu e la granița cu Ucraina, nu easte de cealaltă parte a râului Nistru, dar este un oraș de la hotar și este primul oraș prin care treci venind de la Chișinău spre Tiraspol.
Dat fiind faptul că intrați pe un teritoriu sub control transnistrian, pare întradevăr a că vă aflați peste hotarele Republicii Moldova (indicatoare stradale cu caractere chirilice, steaguri transnistriene, bani diferiți, etc). Bender merită o vizită în special pentru cetatea sa, parțial restaurată, păstrându-i-se farmecul său vechi. Așadar, după oprirea obligatorie pentru schimbarea banilor, adică pentru cumpărarea rublelor transnistriene (nu sunt acceptate nici cardurile electronice și nici valutele străine), se poate purcede spre cetatea, care, spre uimire, este expusă chiar pe malul râului Nistru.
Fortăreața, în componența pe care o vedem astăzi, este opera otomanilor, care au sosit pe aceste pământuri, cucerindu-le în 1538. Excursia începe de la o ghiulea cu barajele pe care le putem vedea în exteriorul zidurilor fortăreţei, simbol al menţionării cetăţii Bender în povestirile lui Munchausen. Legenda spune că el ar fi zburat pe o ghiulea deasupra bastionului otoman, întorcându-se în armata rusă, în care era înrolat, şi povestindu-le lor care era situaţia în fortăreaţă, indicând chiar şi numărul duşmanilor. Este posibilă şi căţărarea pe ghiulea pentru o poză tradiţională, ceea ce vă va face să vă simţiţi în pielea baronului Munchausen.
Un alt personaj legat de acest loc este suveranul suedez, Carol al XII-lea. Regele, care în 1709 perduse bătălia de la Poltava împotriva ruşilor, nu ar fi vrut să se întoarcă în ţara sa din cauza ruşinoasei înfrângeri. Hotărâse, astfel, să se adreseze sultanului otoman Ahmed al III-lea, apelând la ajutorul acestuia pentru a-i înfrunta şi a-i învinge din nou pe ruşi. Regele otoman, ănsă, tocmai semnase un tratat de pace cu aceştia, şi nu dorea să îl ajute pe Carol al XII-lea, care, cu permisiunea acestuia, şi în speranţa că ceva se schimba, se stabilise sub zidurile fortăreţei Bender.
La început, sultanul nu a avut nimic împotrivă şi le-a permis scandinavilor să îşi monteze corturile de tabără, însă i-a prevenit să nu facă acest lucru pe malul râului Nistru, din cauza pericolului de revărsare a apelor. Totuşi, Carol al XII-lea nu a acordat atenţie acestor sfaturi, retrăgându-se doar atunci când nivelul apei a ajuns până la genunchi, mutându-se în satul vecin, Varniţa, unde a locuit timp de 4 ani, fiind întreţinut de către sultan, împreună cu toată armata sa. Dar într-o zi, Ahmed al III-lea a hotărât să îi ofere în dar 12 cai de rasă, insinuându-i că e timpul ca acesta să se întoarcă în ţara sa, urmând încetarea livrării produselor alimentare. Atunci, suedezii au început a tăia caii mâncându-i, pe rând, provocându-l astfel pe sultan şi înfuriindu-l. Doar atunci oaspetele a realizat că probabil era cazul ca acesta să se reîntoarcă în Suedia, şi încălecând pe ultimul cal rămas, acesta ajunse în Suedia în doar 4 zile.
Această istorioară curioasă este relatată în interiorul cetăţii, unde există un mic muzeu cu unele obiecte care au fost donate de către guvernul suedez. Sunt şi reconstrucţii care arată cum ar fi putut să arate tabăra pe malul râului Nistru al regelui Suediei.
Un alt colţişor al cetăţii care merită vizitat este, cu siguranţă, turnul torturii, care găzduieşte reconstrucţia unor obiecte de tortură, cu o ghiliotină în curte, mereu gata pentru fotografiile voastre. De asemenea, tunurile și reconstrucțiile altor obiecte, în timpul unei excursii ce poate dura circa 1 orăvă vor face să vă simțiți pregătiți pentru apărarea cetății împotriva atacurile de pe celălalt mal al râului Nistru.
(Se aduc mulțumiri Cristinei Rus pentru traducerea în limba română)
Leave a Reply